Până unde poate ajunge indiferența unor oameni? A mințit că-i săracă și și-a adus copiii la orfelinat, după 8 ani s-a trezit că-i vrea înapoi

21 Mar

În week-end-ul acesta, sau viitor, planific să fac o vizită la unul din casele de copii din Chișinău. Și cum este normal și logic, azi am încercat să i-au legătura cu una din instituțiile din municipiu.

Le-am luat la rând, după lista pe care v-am oferit-o ieri, cu adresele și numerele de contact. La primul număr de telefon nu a ridicat nimeni, la al doilea a ridicat o doamnă, dar nu am apucat să-i spun mai nimic, pentru că în dată ce a auzit că-s jurnalistă mi-a trântit receptorul în nas, la al treilea număr a ridicat deridicătoarea, care de asemenea mi-a pus receptorul pentru că  „directoarea lipsește” și ea nu știe nimic, la al patrulea, de asemenea doamna de la celălalt capăt de fir mia zis că nu știe nimic, doar directoarea îmi poate oferi detaliile care mă interesează, da măcar în acest caz, doamna a ascultat ce am avut de spus și mi-a sugerat să revin cu un sunet pentru informații, mâine.

Și tot așa, am continuat până am dat de o doamnă care a fost dispusă să-mi dea detaliile care mă interesează, gen, câți copii sunt în casa de copii respectivă, care sunt produsele prioritare de care au nevoie, în caz ca eu aș putea să le donez, și desigur când aș putea să trec pe la instituție.

După ce m-a ascultat ce am avut de spus, mi-a spus încet în receptor: ”Doamnă, Şcoala-Internat SPECIALĂ Numărul 1 a fost închisă încă în anul 2008, iar copiii de aici au fost transferați în alt orfelinat”.

Imediat mi-a apărut în minte întrebarea firească: ”Atunci de ce această instituție mai persistă în lista școlilor internat din Republica Moldova”.

Dar să trec peste, doamna a cărui nume l-am aflat la finalul discuției, dar pentru că m-a rugat să-i păstrez anonimatul mi-a răspuns la mai multe întrebări pe care i le-am acordat. Tot la finalul discuției mi-a spus că este fostă angajată a acelei instituții.

Din ceea ce mia spus dânsa, Şcoala-Internat SPECIALĂ Numărul 1 a fost închisă      în anul 2008, alături de alte două școli-internat 10 și 23, în urma unei decizii a Consiliului Municipal Chișinău din acel an.

Cei 100 de copii care se aflau la internatul numărul 1, o parte din ei au fost transferați la Gimnaziul – Internat Numărul 2 de pe strada Grenoble, 191, iar o parte ”au rămas în stradă. Anume copiii care împlinise vârsta de 18 ani”, a specificat sursa. Despre câți copii exact este vorba, nu a putut să-mi spună.

”Asta a fost patru ani în urmă de aceea nu mai țin minte cifrele exacte”, a specificat intervievata.

Acum în locul internatului este grădinița 174.  Până a fi desființată, instituția a funcționat timp de 11 ani, din 1997 până în 2008.

Cum mi-a declarat sursa, fiecare copil care a ajuns acolo ”are o istorie aparte, șocantă”. Trebuie să specific că în această instituție erau ținuți copiii din familii social vulnerabile și copiii orfani.

Femeia acuză unii părinți, din cei care și-au adus copiii la orfelinat, de iresponsabilitate și indiferență.

”Am avut un caz, o femeie și-a adus toți trei copii la noi și a motivat că nu are cu ce să-i întrețină ca mai apoi, după opt ani, în care nu i-a vizitat niciodată a venit să și-i i-a acasă. Ulterior am descoperit că femeia în cauză avea o altă viață în Ucraina. Era plină de bijuterii din aur”, a spus sursa.

Copiii sunt plasați în internat doar dacă comisia creată la nivelul preturilor, în caz că este în capitală, decide că întradevăr părinții acestora nu-i pot întreține s-au dacă se stabilește că copiii sunt orfani.

”Lumea prezintă dovezi și certificate false, doar ca copiii lor să fie luați la internat”, a spus doamna.

Pe de o parte, ea este de acord ca școlile internat, treptat să fie închise, iar copiii să fie plasați în familii, iar pe de altă parte apare problema copiilor ajunși la vârsta majoratului, care potrivit regulamentului instituțiilor, la 18 ani trebuie să iasă din internat.

”O atenție mai mare ar trebui să se ofere școlilor auxiliare, oamenii trebuie să doneze și acolo ce poate, pentru că sunt sigură că există copii care nu au cu ce să se încalțe, iar părinții lor ar fi foarte fericiți dacă cineva le-ar dona o pereche de încălțăminte”, a mai spus femeia.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: