Batrânii sunt duşi la azil de copiii proprii

24 Aug

Cu toate că unii bătrâni au copii care ar putea să le poarte de grijă, aceştia se trezesc în situaţia când chiar de odraslele lor sunt aduşi  şi plasaţi la azilul pentru persoanele în etate. Potrivit directorului Centrului Republican pentru Invalizi şi Pensionari din Chişinău (CRIP), Gherştega Gheorghe, majoritatea bătrânilor de aici sunt aduşi de copii, rude. CRIP prestează serviciilor atât bătrânilor cât şi persoanelor cu dizabilităţi locomotorii, psihice. Aici colonizează persoane diverse cu caractere diverse dintre care capricioşi şi mofturoşi, personalul din acest loc se trezesc în situaţia de ai suporta. Sau cum spune asistenta sanitară de la Azilul Republican pentru Invalizi şi Pensionari din Chişinău, Lidia Monţoc: „ Persoanele de aici sunt ca nişte copii de care noi trebuie să avem grijă, uneori trebuie să-i suportăm, alteori să-i înţelegem”.

Am rămas impresionată şi la propriu şi la figurat când am întâlnit în azil foşti profesori, scriitori, medici. Persoane care niciodată nu aş fi crezut că vor ajunge într-un astfel de loc. Tristele povestioare de viaţă şi modul cum au ajuns la azil m-a lăsat fără cuvinte.

Pe Zosim Banaga, astăzi în vârstă de 59 de ani, l-am întâlnit la Centrul Republican pentru Invalizi şi Pensionari din Chişinău. Bărbatul, într-un scaun rulant, cu piciorul stâng amputat, slab văzător şi cu un aparat radio de mici dimensiuni pe braţe, stă sub umbra unui copac singur şi ascultă radioul (prietenul fidel care-i face ca timpul să treacă mai uşor). Mare mi-a fost mirarea când a acceptat să-mi povestească viaţa lui zbuciumată. Înainte de el, mai făcusem câteva încercări de a vorbi cu cineva care sa adăpostit în azil, dar am primit numai refuzuri. „Viaţa mea, aici este foarte grea”, spune Banaga, omul care de cinci luni se află la azil. Nu a dorit să ajungă niciodată într-un loc ca acesta, dar este unicul loc unde Zosim Banaga se mai poate adăposti. Cu toate că are şi soră şi frate se consideră o persoană singuratică şi îşi acuză fraţii de viaţa pe care o duce actualmente. „ Noi eram trei copii la părinţi. Cu un an în urmă, după ce a decedat mama, am aflat că nu am nici casă nici masă. Locuiam împreună cu părinţii,  surprins am fost, atunci când mi-am dat seama că am fost înlăturat din cartea de imobil a casei noastre, şi că dreptul la ea îl are numai sora şi fratele ”, mărturiseşte bărbatul cu lacrimi în ochi.

Una din puţinele persoane care îl mai vizitează câteodată este verişoara acestuia, ea la şi adus la azil.

Aici Zosim Banaga locuieşte într-o odaie de unul singur, pe lângă faptul că este slab văzător şi are piciorul amputat se mai adaugă şi boala diabet zaharat de care suferă de mai bine de 12 ani. Pentru că boala lui este la nivelul doi, bărbatul îşi injectează de două ori pe zi insulină. „ Nu vreau să judec asistentele sanitare şi medicale de aici, ştiu că muncesc pentru un salariu mizer şi trebuie să suporte  moravurile diverse a celor de aici. Dar sunt şi doamne care „sar calul”. Dacă o persoană bolnavă necesită un tratament stric şi trebuie să primească medicamentul la timp, să-şi îndeplinească treaba bine şi să acorde asistenţă medicală la timp. Să nu strige atunci când îi explici că a întârziat cu două ore, să nu spună unei persoane în scaun rulant, care are odaia la etajul doi: „trebuia să veniţi la etajul patru, să mă căutaţi şi să-mi amintiţi că trebuie să vă injectez medicamentul” ”. Acesta este un caz care sa petrecut recent între Zosim Banaga şi o asistenţă medicală. Chiar dacă trăieşte în curat, mănâncă bine, cu tristeţe şi dezamăgire mi-a mărturisit că vrea să plece din acest loc.

Aici am întâlnit o fostă profesoară de clasele primare. Se numeşte  Valentina Cernei şi locuieşte în acest loc de mai bine de 18 ani. „După moartea soţului meu, am vândut tot ce aveam prin preajma casei şi am venit aici, nu mai aveam pe nimeni, rămăsesem singură şi am hotărât să vin în acest loc. Am odaia mea. Televizorul şi frigiderul pe care îl vedeţi mi l-am procurat singură. Îmi port de grijă singură, în cameră îmi fac curat singură”, specifică femeia. Nimeni nu-i vine în ospeţie. De câţiva ani suferă de cancer mamar. Toate persoanele de aici au povestea lor aparte cu.

Potrivit directorului Centrului Republican pentru Invalizi şi Pensionari din Chişinău, Gherştega Gheorghe, centrul include circa 140 de odăi, de care beneficiază peste 200 de persoane. Fiecare beneficiar achită o taxă de 75 la sută din pensia lunară. Cu alte cuvinte, dacă pensia constituie 750 de lei, circa 560 de lei îi ea centrul de plasament, 160 de lei îi rămân beneficiarului.

Pe lângă camerele existente, la fiecare etaj al clădirii se adaugă câte o sală de odihnă amenajată cu televizor şi canapele, la primul etaj ospătărie, sală de festivităţi şi bibliotecă, chiar la intrare în clădire, în partea stângă poate fi văzută şi o bisericuţă. Există odăi de un loc, de două locuri şi de trei locuri. În primul nivel al clădirii se află camerele unde sunt plasate persoanele ţintuite la pat, „pe aici nu sa făcut reparaţie din anul ”91. De la data de unu august intenţionăm să efectuăm reparaţie în aceste camere”, promite directorul centrului, Gherştega Gheorghe. Nivelul doi, trei şi mai sus se găsesc câteva „camere de lux”, pe timpuri în ele se plasau persoanele de elită, precum fost deputat, fost politician, acum aici locuiesc persoanele care în cadrul azilului s-au împerecheat. Gherştega n-ea comunicat că la moment aici sunt trei cupluri. Rodul dragostei a acestor cupluri sunt copiii care de asemenea locuiesc în azil. De menţionat că Centrul Republican pentru Invalizi şi Pensionari din Chişinău este finanţat din bugetul de stat, anual sunt alocaţi circa 6 milioane de lei, plus un milion de lei dobândiţi din taxa pe care o achită beneficiarii.

Un răspuns to “Batrânii sunt duşi la azil de copiii proprii”

  1. Natalia Ghilascu 8 Noiembrie 2013 la 16:07 #

    Liliana, ai putea sa-mi lasi un numar de telefon?!! Organizam cu bloggerii o expeditie in aceste centre… Ne-ar fi de folos experienta ta! https://www.facebook.com/pages/Bloggerii-Ap%C4%83r%C4%83-Drepturile-Omului-BADO/232418486902842

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: